Analizatorul gustativ
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Segmentul
central.Prezintă axonii neuronilor senzoriali și neuronii
intercalați bulbari cu care fac sinapse.Neuronii bulbari propagă impulsul spre neuronii
talamusului și cortexului somatosenzitiv.
Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.
Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare.
Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:
1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.
2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii
3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).
4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar
5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius
6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.
7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative.
Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive.
Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori.
Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.
Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare.
Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:
1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.
2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii
3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).
4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar
5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius
6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.
7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative.
Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive.
Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori.
