joi, 11 decembrie 2014

Glandele endocrine

                    GLANDELE   ENDOCRINE

Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine ale corpului animalelor. Glandele endocrine secretă hormoni în interiorul corpului, pentru a coordona activitatea organismului.

Funcții de natură endocrina

  • Participă la menținerea homeostaziei și a echilibrului intern;
  • Participă la regularea umorală a organismului;
  • Participă la procesele metabolice ale organismului;
  • Stimulează creșterea și dezvoltarea organismului;
  • Participă la procesul de reproducere (prin stimularea secreției hormonilor sexuali);
    • Diferențierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenței.





      SISTEMUL ENDOCRN:
      Cumprinde totalitatea glandelor endocrine ai caror produsi de secretie _hormonii_se varsa direct in singe sau in limfa de unde sunt transportati la celule,sau organele tinta unde se fixeaza de receptorii specifici.

miercuri, 10 decembrie 2014

                              Motoare Termice
Un motor termic este o mașină termică motoare, care transformă căldura în lucru mecanic.
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiului al doilea al termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită și sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cutemperatură mai mică, numit sursă rece.

Tipuri de motoare termice

                              Polurea  mediului
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Sunt două categorii de poluanți:
  • Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
  • Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan , dioxine, bifenili policlorurați și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Poluarea aerului[modificare | modificare sursă]

  • Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
    Poluarea aerului
    Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec demonoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
    Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
    Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.
    Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
    Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.
    Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.

luni, 10 noiembrie 2014

Analizatorul gustativ
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*
Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva  gustativă are formă alungită.Una  dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele  gustative  tinere se formează din cele de susținere.
*
Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.

*Segmentul central.Prezintă axonii neuronilor senzoriali și neuronii intercalați bulbari cu care fac sinapse.Neuronii bulbari propagă impulsul spre neuronii talamusului și cortexului somatosenzitiv.

Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.

Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare.

Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:
     1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.
     2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii
     3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).
     4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar
     5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius
     6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.
     7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative.

Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive.

Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori.

duminică, 9 noiembrie 2014

Analizatorul gustativ
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*
Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva  gustativă are formă alungită.Una  dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele  gustative  tinere se formează din cele de susținere.
*
Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.

*Segmentul central.Prezintă axonii neuronilor senzoriali și neuronii intercalați bulbari cu care fac sinapse.Neuronii bulbari propagă impulsul spre neuronii talamusului și cortexului somatosenzitiv.

duminică, 19 octombrie 2014

Temperatura.Scări de tempertura

Temperatura este proprietatea fizică a unui sistem, prin care se constată dacă este mai cald sau mai rece. Astfel, materialul cu o temperatură mai ridicată este mai cald, iar cel cu o temperatură joasă mai rece. Ea indică viteza cu care atomii ce alcătuiesc o substanță care se mișcă, în cazul încălzirii viteza lor crescând. Oamenii de știință afirmă că la o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut, atomii sau moleculele și-ar înceta mișcarea complet. Temperatura împreună cu lumina face parte din factorii ecologici.
Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea termică a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Condițiile stării de echilibru termodinamic sunt exprimate prin cele două postulate ale termodinamicii: -Primul postulat, denumit și principiul general al termodinamicii, se referă la faptul că un sistem izolat ajunge totdeauna, după un interval de timp, în starea de echilibru termodinamic și nu poate ieși, singur, de la sine, din această stare:
Din punct de vedere al teorie cinetico-moleculare,temperatura gazului este o propritate a sistemului de molecule și deci trebuie să depindă de anumite mărimi microscopice.Într-adevar,admitem două gaze aflate în diferite stări de încălzire adică la diferite temperaturi.
Aceasta insemnă că energiile cinetice medii ale moleculelor fiecărui gaz sînt și ele diferite .Dacă aducem în contact aceste două gaze,atunci moleculele  lor se vor ciocni între ele.În urma acestor ciocniri ,moleculele primului gaz,avînd viteze mai mari, vor accelera moleculele gazului al doilea,transmițîndu-le o parte din energia lor cinetica.Transferul de energie de la moleculele primului gaz la cele din gazul al doilea va continua pînă cînd energiile cinetice medii ale moleculelor celor două gaze se vor egala.La acest moment gazele sînt în echilibru și au aceeași stare de încalzire,adică aceeași temperatură și aceeași energie cinetică medie a moleculelor ambelor gaze.Din analiza făcută mai sus rezultă că temperatura și enrgia cinetica medie a moleculelor gazului au același comportament că temperatura și energia cinetică medie a moleculelor gazului au același comportament și energie cinetică medie a moleculelor gazului au același comportament și între aceste două mărimi trebuie să existe o dependența directă.

Scara Kelvin este scara de temperatura termodinamica (absoluta) unde temperatura de zero absolut (0 K) este cea mai scazuta temperatura posibila, nimic neputând fi racit mai mult, iar în substanta nu mai exista energie sub forma de caldura. Unitatea de masura a scarii Kelvin este kelvinul (simbol: K), care este unitatea de temperatura în SI si este una din cele sapte unitati de masura fundamentale.
Scara Kelvin poarta numele fizicianului si inginerului irlandez William Thomsom, lord Kelvin (1824-1907)
Definitia kelvinului
Unitatea si scara „kelvin” este definita, conform conventiilor internationale, prin doua puncte: zero absolut si punctul triplu al apei. De asemenea, aceasta definitie leaga exact scara Kelvin de scara Celsius. Zero absolut — temperatura fata de care nimic nu poate fi mai rece si la care în substanta nu mai exista energie sub forma de caldura — este definita ca fiind exact 0 K si -273,15 °C. Punctul triplu al apei este definit ca fiind la exact 273,16 K si 0,01 °C. Aceasta definitie are trei consecinte:
1.stabileste valoarea unitatii kelvin ca fiind exact 1 / 273,16 parti din diferenta dintre punctul triplu al apei si zero absolut;
2.stabileste ca un kelvin are exact aceeasi marime cu un grad de pe scara Celsius; si
3.stabileste ca diferenta punctelor de zero între cele doua scari este exact 273,15 kelvini (0 K = -273,15 °C si 273,16 K = 0,01 °C). Temperaturile în kelvini pot fi convertite în alte unitati conform tabelului de sus-dreapta.
Majuscule si forme la plural
Când cuvântul se refera la unitatea kelvin (temperatura sau interval de temperatura) se scrie cu minuscule, cu exceptia cazului când cuvântul este primul din propozitie. Când cuvântul se refera la scara Kelvin, se scrie cu majuscula.
Pluralul unitatii kelvin este „kelvini”.
Forma si stilul simbolului K
Simbolul kelvinului este întotdeauna litera latina majuscula K (nu se admite cursiv), deoarece minuscula este prefixul SI pentru 1 × 103.
Simbolul special Unicode al kelvinului
Unicode, care este un standard industrial conceput sa permita reprezentarea consistenta în calculatoare a tuturor simbolurilor din scrierile folosite în lume plaseaza „simbolul kelvin” la U+212A. În paginile WWW pentru simbolul kelvin se va folosi secventa: K . Aspectul sau este aproape la fel cu al majusculei K.
Deoarece unele calculatoare au probleme la afisarea simbolului kelvinului se admite folosirea în locul lui a majusculei K.

marți, 9 septembrie 2014

1 septembrie :D

Vine toamna încărcată,
Cu fructe aurii,
E caldă şi bogată
Şi iar la şcoală vii.