Sistemul Muscular(biologie)
duminică, 25 ianuarie 2015
duminică, 14 decembrie 2014
Poemul este o sinteza de teme și motive romantice(o sinteză de categorii lirice dupa cum a afirmat Tudor Vianu)(limba romină)
- Romatismul se constitue ca mișcare artistică,ca o creație împotriva clasicismului.
Luceafărul este așa cum afirma Tudor Vianu,în citatul de mai sus despre acest poem,din volumul Eminescu o sinteză a categoriilor lirice.Afirmația lui Vianu pune în evidența complexitatea acestei creații emininsciene,fapt demonstrat chiar și numai de geneza poemului și de izvoarele folosite de marele poet.Viziunea despre lume în acest poem este tipic romantică redată prin intermediul temei,al structurii și al motivelor literare,precum și prin prezența unor trăsături specifice romantismului,cum ar fi comparațiile ample cum ar fi antiteza sau amestecul de specii literare.
Ca prima dovadă a viziunii romantice este tema principală a poiemului aceasta fiind destinul omului de geniu,de asemenea temele romantice-tema iubirii imposibile,tema naturii,tema timpului și a spațiului,ilustrate și prin motive specifice-motivul oglinzii și al visului,motivul ferestrei și al nopții,motivul mării,al zborului și motivul iubirii.
Ca structură poemul se bazează,pe antiteza romantică,ceia ce duce la apatiția a mai multor opoziții ca-terestru cosmic,unam fantastic,o compoziție clasica cu doua tablouri construite de idealul cuplu.
Luceafărul este așa cum afirma Tudor Vianu,în citatul de mai sus despre acest poem,din volumul Eminescu o sinteză a categoriilor lirice.Afirmația lui Vianu pune în evidența complexitatea acestei creații emininsciene,fapt demonstrat chiar și numai de geneza poemului și de izvoarele folosite de marele poet.Viziunea despre lume în acest poem este tipic romantică redată prin intermediul temei,al structurii și al motivelor literare,precum și prin prezența unor trăsături specifice romantismului,cum ar fi comparațiile ample cum ar fi antiteza sau amestecul de specii literare.
Ca prima dovadă a viziunii romantice este tema principală a poiemului aceasta fiind destinul omului de geniu,de asemenea temele romantice-tema iubirii imposibile,tema naturii,tema timpului și a spațiului,ilustrate și prin motive specifice-motivul oglinzii și al visului,motivul ferestrei și al nopții,motivul mării,al zborului și motivul iubirii.
Ca structură poemul se bazează,pe antiteza romantică,ceia ce duce la apatiția a mai multor opoziții ca-terestru cosmic,unam fantastic,o compoziție clasica cu doua tablouri construite de idealul cuplu.
joi, 11 decembrie 2014
Glandele endocrine
GLANDELE ENDOCRINE
Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine ale corpului animalelor. Glandele endocrine secretă hormoni în interiorul corpului, pentru a coordona activitatea organismului.
Funcții de natură endocrina
- Participă la menținerea homeostaziei și a echilibrului intern;
- Participă la regularea umorală a organismului;
- Participă la procesele metabolice ale organismului;
- Stimulează creșterea și dezvoltarea organismului;
- Participă la procesul de reproducere (prin stimularea secreției hormonilor sexuali);
- Diferențierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenței.
SISTEMUL ENDOCRN:
Cumprinde totalitatea glandelor endocrine ai caror produsi de secretie _hormonii_se varsa direct in singe sau in limfa de unde sunt transportati la celule,sau organele tinta unde se fixeaza de receptorii specifici.
- Diferențierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenței.
SISTEMUL ENDOCRN:
Cumprinde totalitatea glandelor endocrine ai caror produsi de secretie _hormonii_se varsa direct in singe sau in limfa de unde sunt transportati la celule,sau organele tinta unde se fixeaza de receptorii specifici.
miercuri, 10 decembrie 2014
Motoare Termice
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiului al doilea al termodinamicii, entropia unui sistem nu poate decât să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită și sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cutemperatură mai mică, numit sursă rece.
Tipuri de motoare termice
- motor cu ardere externă, la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul termodinamic:
- motor cu ardere internă, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
Polurea mediului
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Sunt două categorii de poluanți:
- Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
- Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan , dioxine, bifenili policlorurați și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.
Poluarea aerului[modificare | modificare sursă]
-
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec demonoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec demonoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia.
luni, 10 noiembrie 2014
Analizatorul gustativ
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Segmentul
central.Prezintă axonii neuronilor senzoriali și neuronii
intercalați bulbari cu care fac sinapse.Neuronii bulbari propagă impulsul spre neuronii
talamusului și cortexului somatosenzitiv.
Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.
Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare.
Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:
1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.
2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii
3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).
4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar
5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius
6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.
7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative.
Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive.
Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori.
Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide.
Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare.
Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:
1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.
2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii
3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).
4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar
5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius
6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.
7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative.
Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive.
Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori.
duminică, 9 noiembrie 2014
Analizatorul gustativ
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Anatomia analizatorului gustativ.Analizatorul gustativ al omului este constitui din receptori gustativi,calea de conducere și segmentul central.e
*Receptorii.Anlizatorul gustativ sînt prezentați de mugurii gustativ localizați în papilele gustative din mucoasa linguală.
Mugurele gustativ este constitui din cca 50-150 de celule senzitive și celule de susținere dispuse la periferie și în centru mugurelui.
Celula senzitiva gustativă are formă alungită.Una dintre extremitățile ei poartă microvilozitați cu receptori gustativi,cealaltă face sinapse cu neuronii senzoriali.
Longevitatea fiecărei celule senzitive este de 10-14 zile,iar celulele gustative tinere se formează din cele de susținere.
*Calea nervoasă.Este formată din dendritele neuronilor senzoriali,care fac sinapse cu celulele senzitive,iar corpii lor sînt localizați în ganglionii nervoși ai nervilor cranieri.
*Segmentul
central.Prezintă axonii neuronilor senzoriali și neuronii
intercalați bulbari cu care fac sinapse.Neuronii bulbari propagă impulsul spre neuronii
talamusului și cortexului somatosenzitiv.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)